Vorbeam cu ceva ani buni in urma cu un coleg de liceu... Un om caruia ii mergea binisor mintea; fost olimpic, foarte ambitios, si acum doctorand probabil la o universitate de gen Yale. N-am mai tinut legatura. "Sunt suma dorintelor mele" spunea. Atunci mi s-a parut interesant. Acum mi sa pare gresit. Dorintele si pornirile noastre... Ha. Nu vream sa recunoastem cit de usor ne trecem cu vederea lispurile si mai ales greselile.Minciuna, invidia, lacomia (mica sau mare), denigrarea unui sau a altuia si nedespartita mandrie si credinta ca suntem speciali si buricul universului.
Atunci? "Urmeaza-ti inima" spun artistii si inteleptii din vechime pana azi. Hmm.. asta chiar suna bine. Asta e atunci. No, wait. Nu din inima pornesc cam toate trairile noastre (inclusiv cele de mai sus)? Pai cam da. Deci daca ascultam inima ne duce unde vrea ea, intr-o lume unde e bine ce ii place ei si ce o "coafeaza" pe ea si rau ce nu ii place sau nu o satisface pe ea. O reteta pentru egocentrism cu aroma de narcisism? Posibil.
Ce-a mai ramas? A, da. Mintea. Ea poate (cu ceva efort) sa spuna nu subiectivitatii inimii si sa arate o alta cale, logica si obiectiva. (Vedeti ce istet sint? Am gasit solutia.) Deci, in concluzie.... o, nuuuuuuuuu. Si aici e un mare minus care da si asta peste cap. Am plecat de la presupunerea ca mintea asta este una necorupta in vre un fel, si am uitat ca mintea fiecaruia e influentata de mediul in care a crescut, de oamenii langa care s-a dezvoltat si de societatea asta a secolului XXI, mileniul III, Terra, galaxia Milky Way (asta ca sa nu existe confuzie in a localiza spatio-temporal). Rezultatul? Ce e logic si normal pentru unul e gresit pentru celalalt. Nici macar inteleptii lumii nu vor toti intr-o singura barca.
Hmmmmm.. Cind o sa-mi fie foarte clar o sa va spun. Promit.
Pina una alta, avem o solutie temporara.
"I am what I am and that's all what I am, 'cause I'm Popeye the sailor man. Tchiuuuu, tchiuuuu."
